Speră că în cele din urmă norocul îi va surâde.
Suspine calde, inima îngheţată
să o topiţi, să simtă Îndurare,
şi-n cer de-ajunge ruga muritoare
milă sau moarte să primesc pe dată.
Voi, gânduri dulci, de dragostea înfocată
ce stă-n ascuns vorbiţi-i cu răbdare:
dar dacă-i rea, iar soarta milă n-are,
păcat nu am, speranţa-i spulberată.
Dar voi puteţi să-i spuneţi chiar şi-o parte
din frământări, din chinurile mele,
căci ea nu are griji nenumărate.
Hai, mergeţi cu Amor, că poate-n stele
se va schimba această nedreptate
şi îndrăgit voi fi din nou de ele.
Traducere de Octavian Cocoş
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.